“Când eram copil mă îngrozeam de câte ori citeam în istoria biblică sau auzeam la biserică citindu-se această evanghelie. Groaza o am şi acum, numai cât felul ei s-a schimbat. Acum mă îngrozesc gândindu-mă că şi azi este un Irod care caută pruncii să i taie. Acest Irod e vrăjmaşul diavol care umblă neîncetat să strice viaţa tinerilor şi să ucidă sufletul lor. Este mai mare şi mai rău acest tiran decât cel din evanghelie, pentru că acesta caută să ucidă sufletul; şi scris este în Evanghelie: „Nu vă temeţi de cei care ucid trupul, iar sufletul nu-l pot ucide, ci vă temeţi mai vârtos de cel ce poate să piardă şi sufletul şi trupul în gheenă“ (Matei 10, 28).
Părinţii au datoria să-şi apere pruncii de acest Irod ucigător de suflete. Dar, o, ce lucru grozav văd eu acum în lume? Părinţii de azi dorm liniştiţi de seara până dimineaţa, în vreme ce copiii lor umblă nopţile, şi vrăjmaşul Irod le răneşte sufletul. Părinţii din evanghelie au plâns cu mare tânguire moartea pruncilor, dar părinţii de azi omoară sufletul pruncilor lor şi nici habar nu au. „Când tu vezi pe un om că bate pe copilul tău – zice Sfântul Ioan Gură de Aur – te superi, te mânii, te aprinzi şi năvăleşti asupra făptaşului. Dar când vezi pe satan în toate zilele rănind şi bătând pe copilul tău şi amăgindu-l la păcat, te uiţi cu nepăsare şi nu cauţi să mântuieşti pe copilul tău“.
Ba încă unii părinţi ajută parcă lui Irod: dau în gura pruncilor, o dată cu laptele, şi sudalma şi se mândresc cu „vitejiile“ cele rele ale copiilor lor.

O, cum s-a stricat tinerimea zilelor noastre! Vezi tineri, abia ieşiţi de sub aripile părinţilor, pe toate drumurile cu ţigara şi sudalma în gură. Eroii crâşmelor şi chefurilor sunt azi tineri care n-ar trebui să cunoască acest drum al pieirii. Vina acestui rău o poartă, în primul rând, părinţii. Bătrânii noştri nu erau aşa de ocoşi şi de învăţaţi ca nepoţii lor de azi, dar, în schimb, aveau mai multă înţelepciune de viaţă. Numele de „casă“ era la bătrânii noştri un nume sfânt pe care îl apărau cu ochi de vultur şi mână de fier. În vremea bătrânilor noştri „tata“, din casă, era acela care mişca toate şi fără voia şi ştirea lui nu se putea mişca nimeni. Însă multe mame şi mulţi taţi de azi dorm liniştiţi de seara până dimineaţa, în vreme ce copiii lor umblă nopţile, se îmbată şi îşi otrăvesc sufletul. Părinţilor! Nu lăsaţi pe copiii voştri nicăieri unde se bea alcool şi unde se petrece cu alcool, căci cu acest duh rău strică şi ucide satan sufletul copiilor voştri! Dar creşterea cea bună şi mântuirea tinerilor din ispitele pierzării nu stau numai în aceea să-i închideţi pe copii în casă, să-i opriţi să nu meargă colo şi colo (de multe ori din ce opreşti pe cineva de la ceva anumit, mai tare se duce acolo). Silinţele părinţilor trebuie să se îndrepte mai ales într-acolo ca odraslele lor să-L afle cu adevărat pe Mântuitorul. Apropiaţi copiii voştri de Cel ce a zis: „Lăsaţi copiii să vină la Mine!“ Bună este grija părinţilor, bună este şi sfada, de lipsă, câte o dată şi varga, dar când l-ai adus pe copilul tău cu adevărat la Mântuitorul, atunci poţi rupe varga şi sfada nu-ţi mai trebuie; atunci poţi dormi liniştit şi poţi muri liniştit, căci copilul tău are cea mai bună zestre şi moştenire ce nu se va lua de la el, aşezată fiind pe temelia cea de piatră. Însă ca să-L poată afla copilul tău pe Mântuitorul, trebuie tu însuţi să-L cunoşti mai întâi şi să trăieşti o viaţă cu El. În zadar îi predici copilului tău despre Mântuitorul şi Evanghelia Lui, când el nu te vede trăind pe tine această viaţă. Pilda vieţii noastre este predica şi învăţătura cea mai bună – sau cea mai rea – pentru copiii noştri.

Părinţilor! Un ogor ce aşteaptă semănatul şi sămânţa este sufletul copilaşilor voştri. Voi sunteţi răspunzători înaintea lui Dumnezeu despre ce fel de sămânţă semănaţi în ogorul sufletesc al copiilor voştri. O ceară caldă este sufletul copiilor voştri. Voi sunteţi răspunzători înaintea lui Dumnezeu despre ce fel de slove şi ce fel de tipar apăsaţi în această ceară. În casa voastră, tu, tată şi mamă, trebuie să fiţi ceea ce este preotul în biserică şi dascălul în şcoală. Fără voi şi fără ajutorul vostru, nici preotul, nici dascălul nu pot face nimic. În căsuţa voastră este începutul îndreptării omului şi cea dintâi răspundere sufletească pentru această îndreptare pe voi vă apasă.

Un răspuns fioros

Un învăţător se întâlni odată pe un drum cu un copil ce nu ieşise încă printre oameni şi la şcoală.
– Al cui eşti tu? îl întrebă învăţătorul.
– Al dracului, răspunse copilul.
Învăţătorul rămase uimit de acest răspuns şi-l întrebă mai departe:
– Cum te cheamă?
– Satan.
– De unde vii?
– Din iad, răspunse copilul.
Învăţătorul cercetă mai departe pe urmele acestui răspuns fioros şi, pe urmă, află următoarele lămuriri:
Mama copilului se certa foarte des cu tatăl lui care era beţiv şi-i zicea:
– Ce-i, drace, ai venit iar beat pe capul meu!
La asta, tata răspundea cu înjurături şi ameninţări. În astă vreme, copilul fugea plângând în braţele mamei, dar mama îl alunga, zicând:
– Fugi, măi satan, nu mă mai necăji şi tu, că destul de necăjită-s eu de când trăiesc în acest iad de casă…
Din astea a auzit copilul şi a învăţat că pe tatăl lui îl cheamă „Dracul“, pe el „Satan“ şi ei trăiesc în „iad“.
Iacă şi din această istorioară se poate vedea ce groaznice urmări au pentru un copil creşterea cea rea şi pilda cea rea ce o vede şi o aude în casa părintească!”

Părintele Iosif Trifa – Tâlcuirea Evangheliilor duminicilor de peste an.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s